Corabia sperantei…




Marea se razbuna asta seara. Arunca in stanga si in dreapta valuri ucigase ce testeaza rezistenta corabiilor ce incerca sa isi urmeze nestingherite cursul pe coama monstrului inspumat. Afara un intuneric pe care doar felinarul din varful catargului il mai strapunge. Ploua torential, iar puntea alunecoasa intinde capcane la tot pasul. Picaturile de apa agitate de vantul naprasnic se tranforma in lovituri de bici. Ma retrag infrigurata in cabina. Plecasem la drum cu gandul de a ajunge la destinatie in cateva saptamani, dar vreme imi este potrivnica. Privesc harta ce sta intinsa pe masa in incercarea de a calcula cu exactitate data sosirii la destinatie. Valurile ma arunca in toate partile, iar cu greu mai reusesc sa urmaresc cu privirea traseul marcat pe harta. Abandonez gandul de a mai ispravi calculele, de a forta norocul si dau fuga pe punte. Velele au fost stranse de teama ca vantul sa nu le sfasie…plutesc in deriva, ma las in voia sortii si a destinului. Dau liber echipajului si ma intorc in cabina.
Privesc prin hubloul navei, dar nu pot zari nimic…din cand in cand nava trosneste de parca ar geme sub biciurile aspre ale marii. Furtuna dureaza de luni de zile, iar marea nu pare sa dea semne de liniste prea curand. Valurile ma urca si ma coboara atat de rapid incat nu exista stabilitate. Totul in jurul meu este ravasit, cu exceptia hartii pe care am ancorat-o de masa ce sta intepenita in podeaua cabinei. Ma incapatanez si incep iarasi masuratorile, calculele…incerc sa aproximez, sa intuiesc pe unde valurile m-au purtat, pe unde m-as putea afla…cam cat m-am indepartat…Gandul imi zboara la vremurile in care marea era calma, cand noptile erau blande si zilele senine…Astazi insa nimic nu mai este cert, nici macar locul catre care ma indrept…nici macar daca corabia va mai ajunge pana la urma la destinatie…
Ma arunc in pat si las gandurile sa pluteasca o data cu corabia catre zari necunoascute…ma amandonez in mana destinului si sper ca voi reusi sa ajung la tarm intr-o zi…si ca in acea zi calatoriile mele pe marile agitate vor lua sfarsit…In fata ochilor mi se deruleaza fragmente din ceea ce o data a fost…si se amesteca cu ceea ce mi-as dori sa urmeze… Visez cu ochii deschisi…visez ca valurile se vor domoli…si ca…te voi reintalni… Cu siguranta te voi recunoaste in momentul in care te voi vedea…cu siguranta voi sti ca tu esti doar uitandu-ma in ochii tai…cu siguranta strangandu-te in brate voi afla ca te-am gasit…cu siguranta atunci iti vei da seama ca ti-am lipsit…